Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la semnarea Protocolului ONU privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor (Protocolul de la Palermo), raportoarea specială a ONU pentru trafic de persoane, în special femei și copii, Maria Grazia Giammarinaro, a inițiat un webinar.
Ședințele s-au desfășurat în perioada 29-30 iunie și pe 13-14 iulie curent. Seria de evenimente s-a închiat cu un șir de observațiil finale, pe care organizațiile societății civile și întregul sistem ONU sunt invitați să le aprobe și să le promoveze în mediul lor de activitate.
Unul dintre momentele-cheie la care s-a referit raportoarea specială a ONU este principiul de nesacționare a victimelor traficului de ființe umane. Conform documentului , pedeapsa pentru activități ilicite, în care persoanele au fost implicate ca o consecință directă a exploatării lor, nu este prevăzută de Protocolul de la Palermo, iar marea majoritate a statelor nu au inclus prevederea în legislația lor națională . În consecință, multe victime, inclusiv copii, sunt încă tratate ca infractori sau ca migranți ilegali, riscând să fie reținuți sau deportați, chiar și atunci cînd sunt dovezi clare ale statutului lor de victim a traficului.
Un alt aspect important pus în discuție în cadrul evenimentului a fost abordarea sistemică a exploatării prin muncă în contextual traficului de persoane. Negociatorii Protocolului de la Palermo, subliniază Maria Grazia Giammarinaro, s-au concentrat mai ales pe represiunea rețelelor criminale internaționale și asupra controlului migrației, decât pe natura sistemică a exploatării în contextul traficului. Și deși munca forțată este menționată în definiția traficului printre scopurile sale ilicite, până acum s-a acordat puțină atenție dimensiunii exploatării prin muncă, care necesită o abordare diferită și dispoziții specifice.
Acum, la 20 de ani de la adoptarea sa - susține raportoarea ONU- este momentul să extindem Protocolul de la Palermo, pe trei direcții:
Sistemul ONU, procedurile ONU pentru drepturile omului, mediul academic, guvernele și societatea civilă ar trebui:
- să acționeze pentru reorientarea punerii în aplicare a Protocolului de la Palermo printr-o interpretare integrată a instrumentelor cu caracter obligatoriu și de drepturi adoptate din 2000 și a jurisprudenței instanțelor de resurse umane regionale;
- să pledeze pentru schimbări profunde ale legislației naționale de combatere a traficului și a reglementărilor de punere în aplicare, care ar trebui să fie corespundă standardelor privind drepturile omului;
- să ia în considerare posibilitatea adoptării unui nou instrument internațional care să abordeze exploatarea dintr-o perspectivă bazată pe drepturile omului.
Documentul se încheie cu 12 recomandări specifice adresate tuturor statelor-membre ale ONU. Versiunea integrală a acestuia poate fi accesată aici.