Impactul Legii nr. 45 şi paradigma violenţei în familie

541 apeluri, care reflectă 256 cazuri, au recepţionat şi consiliat respectiv consultanţii de la Telefonul de Încredere  de la începutul anului şi până în prezent (31 iulie 2013). De precizat că din cele 541 de apeluri, 386 de apeluri au avut ca subiect violenţa în familie. La rândul lor, din acestea 163 sunt repetate, ceea ce reflectă fie insistenţa cu care beneficiarele doresc să curme cercul actelor de violenţă, fie indecizia multora dintre victime, ceea ce este mai caracteristic femeilor din Republica Moldova.

Toate acestea au loc în cadrul proiectului „Consolidarea protecţiei legale şi sociale a victimelor violenţei în familie, în special femei şi fete, în Republica Moldova”, implementat de Centrul Internaţional „La Strada” cu susţinerea financiară a Ambasadei SUA în Republica Moldova (faza 2013). Demarat încă în septembrie 2012, proiectul îşi propune ca scop să contribuie la atenuarea fenomenului violenţă în familie prin promovarea şi susţinerea implementării de-facto a Legii nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Implementat de Centrul Internaţional „La Strada”, cu susţinerea financiară a Ambasadei SUA în Republica Moldova, obiectivele lui vizează dezvoltarea toleranţei zero faţă de violenţa în familie, asigurarea accesului femeilor şi fetelor care suferă de violenţa în familie la o protecţie socială şi legală adecvată şi susţinerea eforturilor guvernului Republicii Moldova în edificarea unui mecanism eficientprevenire a violenţei în familie şi protecţie a victimelor.

Cele mai multe activităţi în cadrul proiectului dat s-au desfăşurat anul curent. Printre cele mai relevante se numără Întrunirea prestatorilor de servicii din domeniul violenţei în familie de la Centrul de Drept al Femeilor din februarie curent, Atelierul naţional de instruire  pentru ONG-uri, prestatori de servicii pentru subiecţii violenţei în familie „Mişcarea Ochilor de Desensibilizare şi Reprocesare (EMDR – nivelul A). Utilizare în reabilitarea victimelor abuzurilor” din aprilie (organizator Centrul Internaţional „La Strada”), Cursul de instruire pentru formatori în domeniul violenței în familie din Moldova (organizat la Casa ONU cu sprijinul oferit de Departamentul de Stat al SUA, Fondul ONU pentru Populaţie, Fundaţia OAK şi Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova în colaborare cu Centrul de Drept al Femeilor) din iunie ş.a.

Altminteri, din numărul total de sunete, 91% provin de la femei şi fete tinere şi doar 9% de a bărbaţi. Femeile semnalează de cele mai multe ori violenţa fizică (164 de cazuri) şi psihologică (25 cazuri). Însă cel mai des ele sunt supuse violenţei combinate, fie fizică-psihologică (83%), fie psihologică-economică sau psihologică-fizică-economică (câte 2%). Cele mai multe dintre beneficiarele Telefonului de Încredere care raportează violenţa în familie sunt căsătorite (59%), după care urmează femeile divorţate (12%); cele mai multe au studii medii sau medii de specialitate (57%). De remarcat că un procent impunător dintre apelanţi evită să dea informaţii despre nivelul lor educaţional, aceştia fiind incluşi la rubrica „Nu se ştie” (29% victime, 45% agresori).

Vorbind despre serviciile cărora se adresează victimele, apelanţii la Telefonul de Încredere au numit cel mai des organelor de poliţie (sectoristul – 82 cazuri), judecătorii (22 cazuri), lucrătorii medicali (19 cazuri), urmaţi fiind de procurori (11 cazuri), avocaţi (8 cazuri) sau psihologi (7 cazuri). Foarte rar victimele se adresează pentru ajutor asistentului social (2 cazuri) sau Centrelor de zi (1 caz), ceea ce denotă o informare insuficientă privind serviciile menite a interveni întru prevenirea violenţei în familie. Cele mai multe beneficiare solicită consultaţii privind Ordonanţa de protecţie (35%) şi procedura de divorţ (18%), urmând pensia pentru întreţinerea copiilor minori (14%) sau tutela asupra copilului (12%) şi partajul averii (11%).

Faptul că un procent destul de mare întreabă de Ordonanţa de protecţie ne face să credem că pe an ce trece tot mai multe victime încep să cunoască Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Pe de altă parte, numai două adresări la asistentul social şi doar una către un Centru de zi denotă faptul cât de slab sunt încă implicate în prevenirea şi contracararea fenomenului autorităţile locale, dar şi insuficienţa servicii destinate celor care suferă de pe urma violenţei sau neinformarea populaţiei despre reţeaua lor.