O analiză comparativă realizată de Centrul Internațional „La Strada”, Institutul de Sociologie al Academiei Române și Sociopolis Consultancy examinează modul în care copiii din Republica Moldova și România utilizează internetul, riscurile cu care se confruntă și sursele de sprijin la care apelează atunci când au nevoie de ajutor. Rezultatele evidențiază că accesul la internet nu garantează nici oportunități digitale egale, nici capacitatea copiilor de a gestiona experiențele negative și de a solicita sprijin. Cum folosesc copiii internetul, ce experiențe trăiesc în mediul digital și cui se adresează atunci când se confruntă cu situații neplăcute sau periculoase? Acestea sunt câteva dintre întrebările la care răspunde studiul „Copiii din România și Republica Moldova în mediul digital”, care oferă o analiză comparativă a experiențelor digitale ale copiilor de pe ambele maluri ale Prutului. Cercetarea analizează accesul copiilor la tehnologie, activitățile desfășurate online, experiențele negative raportate, modalitățile de solicitare a ajutorului și inegalitățile care influențează participarea și siguranța digitală. Analiza are la bază răspunsurile a 2.505 copii, cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani în cercetarea din Republica Moldova și între 10 și 16 ani în cea din România. Pentru comparația principală au fost utilizate datele unui eșantion armonizat de 2.160 de elevi din clasele V–X, din 35 de școli din Republica Moldova și 42 de școli din România. Datele cercetării arată că 55,7% dintre copiii din eșantionul Republicii Moldova au raportat cel puțin o experiență online pe care au perceput-o ca neplăcută sau deranjantă. În cercetarea din România, proporția a fost de 70,2%. Printre situațiile investigate se numără cyberbullying-ul, primirea mesajelor cu caracter sexual și compromiterea parolelor sau a conturilor. În Republica Moldova, 9,9% dintre copiii participanți au raportat experiențe de cyberbullying, 10,5% au declarat că au primit mesaje cu caracter sexual, iar 11,7% au menționat compromiterea parolei sau a contului. Aceste rezultate evidențiază diversitatea situațiilor cu care copiii se pot confrunta în mediul digital și importanța dezvoltării competențelor necesare pentru a recunoaște riscurile, a gestiona situațiile nedorite și a solicita ajutor. Una dintre constatările importante ale cercetării vizează dificultatea copiilor de a vorbi despre ceea ce li se întâmplă online. Aproape trei din zece copii (30,2%) care au raportat experiențe online negative au declarat că nu au spus nimănui despre acestea. În România, proporția a fost de 18,8%. Atunci când aleg să vorbească despre experiențele lor, copiii se bazează în primul rând pe persoanele apropiate. În Republica Moldova, 40,8% dintre copiii care au răspuns la întrebările privind solicitarea ajutorului au menționat prietenii sau colegii, iar 35,6% au indicat părinții sau îngrijitorii. Profesorii și serviciile specializate sunt menționate mult mai rar: 7,5% dintre copii au indicat profesorii, iar 4,5% au menționat profesioniștii sau serviciile specializate. Aceste constatări subliniază importanța unui mediu în care copiii să se simtă în siguranță să vorbească despre experiențele lor, să fie ascultați fără a fi judecați și să cunoască mecanismele prin care pot obține ajutor. Totodată, ele evidențiază rolul părinților, al școlii și al serviciilor specializate în prevenirea și gestionarea situațiilor de risc. Cercetarea evidențiază și diferențe în condițiile în care copiii accesează și utilizează tehnologia. Deși telefonul este principalul dispozitiv de conectare la internet în ambele țări – utilizat de 97,8% dintre copiii din eșantionul Republicii Moldova și de 98,4% dintre cei din România – diversitatea dispozitivelor disponibile diferă considerabil. În Republica Moldova, 65,1% dintre copii au raportat utilizarea unui computer sau laptop, comparativ cu 91,5% în România. Totodată, 23% dintre copiii din eșantionul Republicii Moldova accesează internetul exclusiv prin telefon, față de 2,9% în eșantionul din România. Aceste diferențe arată că participarea digitală nu depinde doar de posibilitatea de conectare, ci și de resursele disponibile și de condițiile în care copiii utilizează tehnologia. Accesul la dispozitive diverse poate facilita învățarea și dezvoltarea competențelor digitale, însă oportunitățile efective depind și de sprijinul familiei, al școlii și de competențele copilului. Constatările studiului evidențiază necesitatea unei abordări a siguranței online care să depășească simpla prevenire a riscurilor. Protecția copiilor în mediul digital presupune atât dezvoltarea capacității acestora de a recunoaște și gestiona situațiile periculoase, cât și existența unor mecanisme de sprijin cunoscute, accesibile și adaptate nevoilor lor. Rezultatele studiului indică mai multe direcții de acțiune: •        În familie – promovarea dialogului deschis despre experiențele digitale ale copiilor și oferirea unui sprijin care nu îi culpabilizează pentru situațiile prin care trec. •        În școală – integrarea siguranței online în activitățile educaționale și consolidarea capacității cadrelor didactice de a recunoaște situațiile de risc și de a facilita accesul copiilor la ajutor. •        În serviciile de protecție – creșterea vizibilității și accesibilității mecanismelor de raportare, consiliere și asistență. •        La nivelul politicilor publice – dezvoltarea unor intervenții integrate, care să țină cont atât de riscurile online, cât și de diferențele sociale și familiale care influențează experiențele digitale ale copiilor. •        De asemenea, cercetarea evidențiază importanța adaptării intervențiilor la particularitățile copiilor, inclusiv la diferențele asociate genului, resurselor familiale și mediului social. Un mediu digital sigur înseamnă, întâi de toate, crearea condițiilor în care fiecare copil poate învăța, comunica, explora și participa online, știind că poate cere ajutor atunci când are nevoie. Responsabilitatea pentru realizarea acestui obiectiv revine familiei, școlii, autorităților, serviciilor specializate și platformelor digitale. „Cooperarea cu Institutul de Sociologie al Academiei Române ne-a oferit oportunitatea de a analiza comparativ experiențele copiilor din Republica Moldova și România în mediul digital, de a identifica atât particularitățile fiecărui context național, cât și provocările comune. Valoarea acestui exercițiu de cercetare constă nu doar în datele și constatările obținute, ci mai ales în posibilitatea de a le transforma în intervenții concrete, adaptate nevoilor copiilor. Rezultatele studiului constituie o bază importantă pentru dezvoltarea unor abordări comune în domeniul educației digitale, prevenirii riscurilor online și consolidării mecanismelor de protecție și sprijin pentru copii în ambele țări.”, afirmă Elena Botezatu, directoarea executivă a Centrului Internațional „La Strada”. Studiul „Copiii din România și Republica Moldova în mediul digital” a fost realizat de Centrul Internațional „La Strada”, Institutul de Sociologie al Academiei Române și Sociopolis Consultancy, pentru Centrul de Siguranță Digitală din Moldova (SIC Moldova), în cadrul unui proiect bilateral de cercetare. Cercetarea a inclus 1.412 copii cu vârste între 10 și 17 ani în Republica Moldova și 1.093 de copii cu vârste între 10 și 16 ani în România. Pentru comparația principală au fost utilizate datele unui eșantion armonizat de 2.160 de elevi din clasele V–X. Datele au fost colectate în Republica Moldova în 2024 și în România în 2026. Întrucât cercetările au fost realizate în perioade diferite și au utilizat metode de eșantionare distincte, rezultatele descriu experiențele grupurilor investigate și nu pot fi generalizate automat la toți copiii din cele două țări. Sumarul studiului este disponibil aici: https://yurl.lastrada.md/bm5ey https://yurl.lastrada.md/w58on

ECUSONUL ┃ A adunat laolaltă oameni hotărâți să învețe de la cei mai buni, care s-au întors în comunitățile lor pentru a face diferența.  Există ceva special în momentul în care porți un ecuson. O senzație aparte care apare ori de câte ori îl prinzi la gât sau în piept. Și poate te întrebi: cum poate o bucată de carton, cu numele tău pe ea, să miște ceva în felul în care simți?Cu toții am simțit asta măcar o dată. La o conferință, la un curs, la un eveniment important, în prima zi de muncă sau într-un loc în care am ajuns pentru prima dată pentru o vizită de studiu. Pentru câteva ore sau chiar zile, numele tău stă la vedere. Nu mai trebuie să te prezinți de fiecare dată, pentru că oamenii știu cine ești, de unde vii și de ce ești acolo. Și asta, datorită unui lucru atât de simplu: un ecuson. Partea cea mai interesantă este alta: ecusonul îți amintește, într-un fel foarte simplu, că n-ai ajuns acolo întâmplător, ci că există un motiv pentru care ești în locul acela, printre oamenii aceia, în acel moment. Poate ai venit să vorbești despre ceea ce știi și să dai mai departe ceva ce ai practicat de când te știi, poate ai venit să descoperi ceea ce încă nu știi sau poate ai venit, pur și simplu, să fii parte din ceva în care ceea ce fac ceilalți se leagă, într-un fel sau altul, de ceea ce faci și tu. De aici și acel sentiment ziditor care te face să simți că aparții unui lucru care contează, că ai un rol important și că prezența ta nu este întâmplătoare, că trebuie să continui să fii ceea ce ești și că cineva găsește un rost în ceea ce faci. Pentru noi, oamenii cu ecusoanele întotdeauna au fost cei care au ales să devină mai buni în ceea ce fac.Cel mai recent ecuson a fost purtat de un profesor. Poate predă de peste douăzeci de ani și își cunoaște foarte bine ma-teria. Are experiență, știe ce face și, probabil, de multe ori a fost omul la care au venit alții să ceară un sfat. Și totuși, lumea în care cresc astăzi copiii se schimbă. O bună parte din ea se mută în spațiul digital, iar experiența de ieri nu este întotdeau-na suficientă pentru provocările de astăzi.  Când lumea copiilor se schimbă, trebuie să se schimbe și felul în care adulții îi înțeleg și îi protejează. În ultimii 25 de ani, „La Strada” a înțeles că protecția copiilor nu începe doar atunci când apare un abuz. Ea începe cu mult înainte: în sala de clasă, în conversațiile dintre profesori și elevi, în întrebările pe care un copil îndrăznește să le pună și în semnele pe care un profe-sor învață să le observe.Un ecuson e despre un om care și-a făcut timp să asculte, să pună întrebări și să accepte că mai are ceva de învățat.. și o face continuu. Mai e și despre curaj, acel curaj despre care nu se va spune la știri și despre care nu se vor scrie cărți. E pur și simplu despre curajul de a spune: „Nu le știu pe toate, dar vreau să fiu mai pregătit pentru elevii mei.”De-a lungul anilor, mii de profesori au participat la sesiuni de instruire organizate de Centrul Internațional „La Strada”. Au învățat cum să vorbească despre siguranța online, cum să recunoască semnele violenței și ale exploatării, cum să reacționeze atunci când un copil cere ajutor și cum să trans-forme școala într-un loc mai sigur. Profesorii aceștia au purtat ecusoanele doar pentru o zi, dar a fost suficient pentru ca ei să plece cu răspunsuri pe care nu le aveau înainte și, poate, cu o altă perspectivă asupra realității pe care copiii o trăiesc zi de zi. Ceea ce „La Strada” știe cu siguranță este că toate acestea au mers mai departe: în sute de lecții organizate cu elevii în clase, în mii de conversații despre siguranța pe internet și, poate fără să știe, în viețile unor generații întregi de copii, care la un moment dat au avut nevoie ca cineva să-i asculte și să le spună că nu trebuie să rămână singuri cu ceea ce li se întâm-plă.Uneori, schimbarea începe cu o lege. Alteori, cu un apel tele-fonic. Dar, uneori, începe mult mai simplu: cu un profesor care intră în sala de clasă puțin mai pregătit decât era ieri.În cei 25 de ani de activitate, „La Strada” a contribuit la schim-barea practicilor instituționale în domeniul prevenirii și com-baterii violenței, abuzului și exploatării, siguranței copiilor online, dezvoltând competențele profesioniștilor și promovând intervenții bazate pe colaborare, respectarea drepturilor omului și abordarea centrată pe victimă.    1.500+ de profesioniști instruiți anual din sistemele de justiție, aplicare a legii, sănătate, educație și protecție socială. 6 metodologii și instrucțiuni și instrumente practice dezvoltate și integrate în activitatea instituțiilor publice pentru identificarea, investigarea și intervenția în cazurile de violență, abuz și exploatare. 10+ programe naționale de formare dezvoltate pentru profesioniști. 700+ de instituții de învățământ au beneficiat de programe de formare pentru o abordare comprehensivă a siguranței online.  

URSULEȚUL DE PLUȘ ┃ A purtat în brațele lui frica unor copiide vulnerabilitatea cărora s-a profitat în cele mai urâte moduri... Aproape fiecare copil a avut un ursuleț de pluș.Poate îl mai ții minte pe al tău. Era puțin ciufulit, poate îi lipsea un nasture sau avea blana puțin mai tocită pentru că fusese ținut prea mult în brațe. Dormea lângă tine, mergea cu tine la bunici, în vacanță și, dacă plecai undeva, era prea important ca să fie lăsat singur acasă. Nu-i așa? Pentru un adult, ursuleții de pluși sunt doar niște pufoșenii ordinare care colorează viața copiilor lor. Pentru un copil, e o lume întreagă. Este cineva pe care îl poate lua în brațe atunci când îi este frică. Cineva care nu râde de el, nu îl ceartă și e mereu alături când este trist. Copilul îl strânge la piept, iar el parcă știe să-i aline durerea într-un mod în care doar ursuleții știu să o facă. Este acolo atunci când copilul nu are chef să vorbească cu nimeni și, poate, este primul căruia îi spune o poveste seara, înainte să adoarmă.Copiii ajung să aibă multă încredere în ursuleții lor, motiv pentru care sufletele acelea moi și tăcute ajung să cunoască aproape tot ce înseamnă copilăria unui om. Uneori, un ursuleț ajunge în locuri în care ne-am dori ca niciun copil să nu ajungă. Într-o cameră de audiere. În cabinetul unui psiholog. Într-un centru de asistență. Lângă un copil care încearcă să spună, poate pentru prima dată, ce i s-a întâmplat. În acele clipe, ursulețul nu mai este o jucărie, ci un sprijin. Copiii nu găsesc întotdeauna cuvintele potrivite. Uneori le este teamă. Alteori cred că nimeni nu îi va crede. Dar își strâng ursulețul la piept și găsesc puterea de a vorbi. De-a lungul celor 25 de ani de asistență oferită copiilor-vic-time, „La Strada” a învățat că protecția copiilor începe cu un lucru aparent simplu: să creezi un spațiu în care copilul să se simtă în siguranță. Un spațiu în care nu este judecat, nu este grăbit, nu este expus factorilor care i-ar retraumatiza și nu este obligat să poarte singur povara a ceea ce i s-a întâmplat. Ursulețul de pluș nu pune întrebări. Nu promite că va rezolva totul. Dar le amintește copiilor că nu sunt singuri. În jurul aces-tui gest simplu s-a construit, în timp, o schimbare mult mai mare: metode de audiere adaptate copiilor, servicii specializa-te, profesioniști instruiți și sisteme care încearcă să pună interesul superior al copilului înaintea oricărei proceduri.O societate se schimbă atunci când înțelege că, înainte de a cere unui copil să vorbească, trebuie să-i ofere un motiv să aibă încredere.Iar uneori, acel motiv începe cu un ursuleț de pluș.În cei 25 de ani de activitate, „La Strada” a contribuit la dezvol-tarea unui sistem mai sigur de protecție a copilului, promovând prevenirea, răspunsul multidisciplinar și abordările centrate pe copil în cazurile de abuz și exploatare. 1.124 de copii, victime ale abuzului și exploatării sexuale, au beneficiat de asistență juridică și psihologică în cadrul procesului penal. Sute de ani de condamnare pentru agresorii sexuali, în dosarele de abuz și exploa-tare sexuală în care victimele au fost asistate juridic de avocații „La Strada”. 500+ de audieri în condiții speciale, realizate de psihologii-intervievatori ai „La Strada”. 400+ de rapoarte de evaluare psihologică, întocmite de specialiștii „La Strada”.  

PAȘAPORTUL ┃ A trecut granițe odată cu speranțele oamenilor, apoi s-a întors cu ei acasă, unde era mai sigur... Un pașaport este, de obicei, un lucru bun. Îl scoți din sertar atunci când urmează să pleci undeva. Îl verifi-ci de câteva ori înainte de călătorie, ca nu cumva să-l uiți acasă sau nu cumva să fi expirat deja. Îl ții în buzunar, în geantă sau într-un loc sigur și, de cele mai multe ori, îl asociezi cu ceva ce urmează să înceapă: o călătorie, o oportunitate de muncă, o vizită la rude, o vacanță sau poate chiar o viață mai bună, din-colo de granițe.Pentru mii de moldoveni, mai ales după anii 2000, pașaportul a însemnat exact asta: speranța că undeva, dincolo de graniță, îi așteaptă o nouă șansă.Dar, pentru unii, aceeași copertă vișinie a fost începutul unei povești cu totul diferite, pentru că un pașaport poate deschide lumea, dar, odată ajuns în mâini greșite, poate face exact opusul.„La Strada” a cunoscut, de-a lungul anilor, nenumărate istorii în care un simplu pașaport nu mai era dovada identității cuiva, ci un instrument prin care altcineva controla viața cuiva. În jurul lui se construiau promisiuni false, înșelătorii, forme sofis-ticate de exploatare și drumuri care nu duceau acolo unde oamenii credeau că pot ajunge. Uneori, era confiscat imediat după trecerea frontierei și folosit ca instrument de control: fără acte, victima nu mai avea libertatea de a pleca, de a cere ajutor sau chiar de a demonstra cine este.Un pașaport este, în aparență, doar o bucată de hârtie. În reali-tate, însă, înseamnă un om. O tânără care își dorea un loc de muncă. Un bărbat care voia să-și întrețină familia. O mamă care spera că, plecând pentru o vreme, le-ar putea oferi copiilor ei un viitor mai bun. Oameni care, înainte de a pleca, au împăturit câteva haine, și-au luat rămas-bun de la cei dragi și au pornit la drum cu speranța că lucrurile vor fi mai bune. Pentru toți ei, pașaportul era libertatea de a pleca și siguranța că, indiferent cât de departe îi va purta drumul, există întot-deauna o cale de întoarcere. De 25 de ani, „La Strada” încearcă să se asigure că această cale există. O cale de întoarcere spre siguranță. Spre cei dragi. Spre libertate. Spre propria viață.În cele 2 decenii și jumătate, „La Strada” a ajutat sute de mii de persoane să ia decizii informate privind migrația și să își exer-cite dreptul la o migrație sigură, contribuind la prevenirea trafi-cului de ființe umane și a exploatării prin muncă.Să poți să pleci oriunde cu speranță și plin de visuri. Să ajungi în siguranță. Să te întorci liber. În asta credem și pentru asta luptăm prin ceea ce facem, zi de zi.   217.540 de apeluri au vizat consilierea privind migrația sigură. 33.786 de tineri au participat la seminare de promovare a migrației sigure.  21.639 de cetățeni ai Republicii Moldova au fost angajați legal peste hotare cu sprijinul „La Strada”. 120.000+ de vizitatori aceesează, anual, portalul informațional www.migratiesigura.md.