PAȘAPORTUL ┃ A trecut granițe odată cu speranțele oamenilor, apoi s-a întors cu ei acasă, unde era mai sigur... Un pașaport este, de obicei, un lucru bun. Îl scoți din sertar atunci când urmează să pleci undeva. Îl verifi-ci de câteva ori înainte de călătorie, ca nu cumva să-l uiți acasă sau nu cumva să fi expirat deja. Îl ții în buzunar, în geantă sau într-un loc sigur și, de cele mai multe ori, îl asociezi cu ceva ce urmează să înceapă: o călătorie, o oportunitate de muncă, o vizită la rude, o vacanță sau poate chiar o viață mai bună, din-colo de granițe.Pentru mii de moldoveni, mai ales după anii 2000, pașaportul a însemnat exact asta: speranța că undeva, dincolo de graniță, îi așteaptă o nouă șansă.Dar, pentru unii, aceeași copertă vișinie a fost începutul unei povești cu totul diferite, pentru că un pașaport poate deschide lumea, dar, odată ajuns în mâini greșite, poate face exact opusul.„La Strada” a cunoscut, de-a lungul anilor, nenumărate istorii în care un simplu pașaport nu mai era dovada identității cuiva, ci un instrument prin care altcineva controla viața cuiva. În jurul lui se construiau promisiuni false, înșelătorii, forme sofis-ticate de exploatare și drumuri care nu duceau acolo unde oamenii credeau că pot ajunge. Uneori, era confiscat imediat după trecerea frontierei și folosit ca instrument de control: fără acte, victima nu mai avea libertatea de a pleca, de a cere ajutor sau chiar de a demonstra cine este.Un pașaport este, în aparență, doar o bucată de hârtie. În reali-tate, însă, înseamnă un om. O tânără care își dorea un loc de muncă. Un bărbat care voia să-și întrețină familia. O mamă care spera că, plecând pentru o vreme, le-ar putea oferi copiilor ei un viitor mai bun. Oameni care, înainte de a pleca, au împăturit câteva haine, și-au luat rămas-bun de la cei dragi și au pornit la drum cu speranța că lucrurile vor fi mai bune. Pentru toți ei, pașaportul era libertatea de a pleca și siguranța că, indiferent cât de departe îi va purta drumul, există întot-deauna o cale de întoarcere. De 25 de ani, „La Strada” încearcă să se asigure că această cale există. O cale de întoarcere spre siguranță. Spre cei dragi. Spre libertate. Spre propria viață.În cele 2 decenii și jumătate, „La Strada” a ajutat sute de mii de persoane să ia decizii informate privind migrația și să își exer-cite dreptul la o migrație sigură, contribuind la prevenirea trafi-cului de ființe umane și a exploatării prin muncă.Să poți să pleci oriunde cu speranță și plin de visuri. Să ajungi în siguranță. Să te întorci liber. În asta credem și pentru asta luptăm prin ceea ce facem, zi de zi.   217.540 de apeluri au vizat consilierea privind migrația sigură. 33.786 de tineri au participat la seminare de promovare a migrației sigure.  21.639 de cetățeni ai Republicii Moldova au fost angajați legal peste hotare cu sprijinul „La Strada”. 120.000+ de vizitatori aceesează, anual, portalul informațional www.migratiesigura.md.  

Un răspuns eficient la cazurile de violență sexuală presupune nu doar investigarea faptei, ci și o intervenție care ține cont de traumă, respectă drepturile victimei și asigură colaborarea dintre profesioniștii implicați. Acesta este obiectivul formării de formatori „Răspunsul integrat și intervenția echipelor multidisciplinare la cazurile de violență sexuală vizând victimele adulte”, desfășurată astăzi la Chișinău. Formarea a reunit circa 40 de profesioniști și profesioniste din diferite domenii și a urmărit dezvoltarea unor competențe comune, care să permită ulterior multiplicarea cunoștințelor și practicilor în rândul specialiștilor de la nivel local, care intervin în cazurile de violență sexuală. Programul a abordat dimensiunile juridică, psihologică și medico-legală ale intervenției și a pus accent pe necesitatea unui răspuns coordonat între instituțiile implicate. Prezentă la eveniment, Galina Nița, șefă interimară a Secției formare profesională și suport metodologic din cadrul Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie a menționat că participanții sunt la cea de-a doua sesiune de formare și ulterior, aceștia vor instrui echipele multidisciplinare locale, astfel contribuind la transmiterea cunoștințelor către aproximativ 7 000 de specialiști din întreaga țară, aflați în prima linie de contact cu victimele. „Prin acest mecanism de multiplicare, formarea urmărește să consolideze, la nivel național, un răspuns comun, coordonat și centrat pe victimă”, a spus Galina Nița. Eugenia Berzan, analistă de program în domeniul Sănătății Sexuale și Reproductive (SRH) din cadrul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova, a subliniat că violența sexuală reprezintă una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor omului, iar riscurile și vulnerabilitățile asociate acesteia se amplifică în perioade de criză. „Primele 72 de ore sunt esențiale pentru intervenția în cazul unei victime a violenței sexuale. O parte dintre consecințele acestei experiențe traumatizante pot fi prevenite sau reduse dacă persoana beneficiază rapid de sprijinul și serviciile de care are nevoie. De aceea, specialiștii și specialistele din prima linie trebuie să știe cum să acționeze prompt, corect și într-un mod care să protejeze victima. UNFPA Moldova susține consolidarea capacităților acestor profesioniști, pentru ca fiecare persoană afectată de violență sexuală să poată primi un răspuns coordonat chiar din primele ore după producerea sau dezvăluirea cazului”, a spus Eugenia Berzan. Cristina Deliu, directoare de Program în cadrul Centrului Internațional „La Strada”, a subliniat sensibilitatea și complexitatea cazurilor de violență sexuală, precum și importanța unui răspuns profesionist încă de la primul contact al victimei cu sistemul. „În fiecare zi, la Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete 0 8008 8008, primim apeluri de la femei care se confruntă cu diferite forme de violență, iar echipa noastră oferă inclusiv suport și asistență victimelor violenței sexuale. Din această experiență știm cât de important este ca o femeie să întâlnească, atunci când decide să ceară ajutor, un specialist care știe să o asculte, să o creadă și să o îndrume corect mai departe. Ne dorim ca această formare să devină și o platformă de comunicare și colaborare între profesioniști. Specialiștii din teritoriu trebuie să fie printre primele persoane către care o victimă să poată apela cu încredere și să primească un răspuns prompt, competent și fără a fi judecată sau revictimizată.” Pe parcursul zilei, participanții au discutat despre drepturile și garanțiile victimelor, efectele traumei și mecanismele de răspuns la traumă, precum și despre miturile și prejudecățile care pot influența percepția asupra violenței sexuale și modul în care este gestionat un caz. O componentă importantă a formării s-a axat pe dezvoltarea abilităților de comunicare și intervievare sensibile la traumă. Profesioniștii au fost instruiți să recunoască efectele psihologice, emoționale și fizice ale experiențelor traumatice și să adapteze comunicarea la starea și nevoile persoanei care solicită ajutor. Formarea a inclus o sesiune dedicată consimțământului pentru activități de natură sexuală. Participanții au analizat diferențele dintre cultura consimțământului și cultura violului și au discutat despre miturile și prejudecățile care pot influența înțelegerea consimțământului și evaluarea situațiilor de violență sexuală. Un alt element al programului a fost colaborarea multidisciplinară. În gestionarea unui caz de violență sexuală pot fi implicați, în momente diferite, polițiști, procurori, medici, specialiști medico-legali, psihologi și furnizori de servicii de suport. Formarea a abordat punctele de intrare ale victimelor în sistem, cooperarea dintre profesioniști, colectarea și gestionarea probelor judiciare, precum și mecanismele de referire către serviciile specializate. Instruirea a inclus și analiza cadrului normativ național relevant, inclusiv a prevederilor Codului penal, Codului de procedură penală, a Protocolului Clinic Standardizat „Managementul clinic al cazurilor de viol” și alte acte relevante. Această activitate a fost organizată de Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie în cadrul Programului Național de Formare și Specializare a Profesioniștilor din Domeniul de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie în parteneriat cu  Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) în Moldova și UNICEF în cadrul Programului comun „Rupe cercul violenței împotriva femeilor și copiilor”, implementat de Centrul Internațional „La Strada”, cu susținerea financiară a Guvernului Marii Britanii.

TELEFONUL  ┃ A dus până la capătul celălalt al firului frici și dureri ca să aducă înapoi speranță, încredere și siguranță. La prima vedere, nu-i mare lucru. E un telefon cu fir, dintre cele pe care astăzi le mai vezi prin birouri vechi, în filme sau, dacă ai puțin noroc, prin casa bunicilor. Nu are ecran tactil, nu face fotografii, nu îți arată câți pași ai făcut într-o zi și nici nu poate face toate lucrurile pe care ne-am obișnuit să le cerem unui telefon. Pur și simplu sună atunci când cineva de la celălalt capăt al firului are ceva de spus. Pentru noi, acest telefon a fost primul punct de contact cu oamenii care aveau nevoie de ajutor în momentele deloc ușoare pentru ei. De fiecare dată când suna, știam că, undeva, în țară sau peste hotare, de undeva din spatele casei, în baie, la capătul unei străzi, în scara blocului, sub o plapumă sau într-o gară, se află un om care are nevoie de noi chiar în acel moment. Diminețile devreme în care orașul abia începea să se trezească, în nopțile târzii și răcoroase, în zilele de sărbătoare în care, acasă, familiile noastre erau adunate în jurul mesei de sărbătoare, în pandemie când lumea parcă se oprise, în zilele în care totul părea că se schimbă de la o oră la alta, dar și în toate acele momente despre care nu s-a scris nicăieri și pe care probabil nu le va ști nimeni niciodată...telefonul suna. Oamenii aveau nevoie să-și pună viața la loc, să-și recapete siguranța și să nu mai aibă parte de suferință indiferent de forma pe care aceasta o lua.  Unele apeluri durau câteva minute, altele începeau seara și se terminau abia dimineața. Atât le trebuia apelanților, uneori, ca să-și spună povestea până la capăt, să plângă, să se oprească, să-și adune gândurile și să prindă curajul de a face următorul pas, știind că nu sunt singuri și că cineva le este aproape. Acest telefon a cunoscut și apeluri în care, după câțiva ani, recunoșteam aceleași voci și aceleași stări. Pentru unii dintre apelanți, viața mersese înainte, dar ajunseseră din nou într-un punct în care nu mai știau ce să facă. Știm că asta e încredere. Atunci când lucrurile se complică, oamenii știu unde pot să se întoarcă și că este cineva care va rămâne acolo, pentru ei. Partea cea mai grea e însă întotdeauna la celălalt capăt al firului, când victima ia telefonul și îi spune unui străin lucruri pe care poate nu a avut curajul să le spună nici celor mai apropiați oameni. Să recunoască că a făcut o alegere care nu a ieșit așa cum și-a imaginat, că nu mai știe ce să facă, că îi este teamă, că nu știe dacă vrea să mai continue, că vrea să plece sau, pur și simplu, că are nevoie ca cineva să-i spună ce poate face mai departe. Pentru beneficiarii noștri, telefonul a fost, ani la rând, un test al curajului. A auzit și simțit mult curaj. Foarte mult curaj. Când Linia Fierbinte a fost lansată de „La Strada”, despre traficul de ființe umane se vorbea în șoaptă sau chiar deloc. Pentru multe femei, apelul către Linia Fierbinte era primul moment în care îndrăzneau să spună cu voce tare ceea ce li se întâmpla. Uneori, era pentru prima dată când cineva le asculta. De-a lungul anilor, acest telefon a înregistrat mii de povești despre curaj: cel al unei femei care a decis să ne sune după mai mulți ani de suferință; cel al unui consilier care a rămas calm atunci când, la capătul firului, cineva își căuta disperat salvarea și nu-și mai vedea rostul din cauza suferinței; curajul unei întregi echipe care a înțeles că schimbarea începe, uneori, cu un simplu „Alo, cu ce vă putem ajuta?”. Iată că 25 de ani mai târziu, telefoanele s-au schimbat aproape complet. Firele au dispărut, receptoarele au încăput în buzunare, iar apelurile au fost completate de mesaje online și alte forme de comunicare. Esența însă a rămas aceeași: fiecare apel reprezintă un act de încredere. Iar fiecare răspuns al nostru este promisiunea că nimeni nu trebuie să treacă singur prin violență, exploatare sau abuz. După 25 de ani, telefonul încă ne sună, iar noi continuăm să răspundem. Pentru „La Strada”, telefonul rămâne simbolul unei idei care a rămas neschimbată timp de un sfert de secol: că uneori o viață se poate schimba în clipa în care cineva răspunde la telefon atunci când ai nevoie și îți spune: „Nu e vina ta”. În cei 25 de ani de activitate, Linia Fierbinte pentru migrație sigură și antitrafic (0 800 77777) a devenit unul dintre cele mai importante puncte de sprijin pentru persoanele afectate de traficul de ființe umane și pentru cei care au avut nevoie de informații privind migrația sigură. În 25 de ani, telefonul acesta și-a făcut misiunea cu multă responsabilitate. De 266.828 de ori. Atâtea apeluri au fost recepționate prin Linia Fierbinte pentru migrație sigură și antitrafic (0 800 77777). Apelurile erau tot mai multe. Uneori, un singur receptor nu mai era suficient. Așa am început să răspundem la mai multe telefoane concomitent și, odată cu nevoile oamenilor care ne sunau, au apărut și noi servicii. În 2009, am lansat Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete – primul și unicul serviciu specializat din Republica Moldova destinat victimelor violenței în familie. Astăzi, după aproape 17 ani și peste 33.520 de apeluri, telefonul continuă să sune. Ne sună femei și fete care trec prin situații de violență în familie, abuz, exploatare sexuală sau violență digitală. În spatele acestor sute de mii de apeluri au fost oameni care, într-o zi, și-au strâns tot curajul și au spus: „Alo... am nevoie de ajutor.” Iar la celălalt capăt, oamenii noștri au răspuns. De 25 de ani, asta facem. Răspundem.   266.828 de apeluri recepționate prin Linia Fierbinte pentru migrație sigură și antitrafic (0 800 77777). 33.520 de apeluri recepționate la Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete (0 8008 8008). 7.707 de apeluri dedicate asistenței prezumatelor victime ale traficului de ființe umane. 11.659 de femei, victime ale violenţei în familie și violenței sexuale, consiliate prin intermediul serviciului.

15 luni până la începerea unei anchete. Șapte încetări ale urmăririi penale. Șapte soluții anulate de judecător. În spatele acestor cifre este povestea unei femei care a avut curajul să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat și care, ani la rând, a așteptat ca autoritățile să-i ofere un răspuns. Cazul E.B. contra Republicii Moldova este prima cauză privind violența sexuală în care Republica Moldova recunoaște, în cadrul unei proceduri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, eșecul unei investigații privind o acuzație de viol. Femeia nu a fost singură în acest drum. A beneficiat de asistența echipei Centrului Internațional „La Strada”, care a reprezentat-o în procedura de la CEDO și a sprijinit-o în demersurile pentru apărarea drepturilor sale. Pentru cineva care a trecut printr-o experiență de violență sexuală, să vorbească despre ceea ce i s-a întâmplat poate fi deja un pas extrem de greu. Să ceri ajutor, să depui o plângere și apoi să aștepți ca autoritățile să facă dreptate înseamnă să găsești puterea de a merge mai departe chiar și atunci când răspunsul întârzie să vină. În acest caz, răspunsul a întârziat. După ce femeia a depus plângerea privind actele de viol, Procuratura a refuzat de două ori să înceapă urmărirea penală. Ambele soluții au fost anulate de judecătorul de instrucție. Ancheta a început abia după 15 luni de la faptele reclamate. Ulterior, urmărirea penală a fost încetată de șapte ori. De fiecare dată, soluția a fost anulată de judecătorul de instrucție.  În tot acest timp, femeia a continuat să-și caute dreptatea. Cu sprijinul echipei „La Strada”, cazul a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanta a invocat obligația statului de a desfășura o anchetă aprofundată și efectivă în cazul unei acuzații de viol. După comunicarea cauzei către Guvernul Republicii Moldova, Curtea a pus în discuție dacă ancheta autorităților naționale a respectat obligațiile impuse de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La 27 august 2026, cauza a fost radiată de pe rol în urma unui acord de soluționare amiabilă. Republica Moldova a recunoscut că a eșuat în apărarea drepturilor femeii și s-a obligat să-i achite 8 100 de euro cu titlu de prejudiciu material și moral. Acest caz reiterează cât este de important este ca o victimă să aibă alături pe cineva care să-i explice ce drepturi are, ce opțiuni există și care să o sprijine atunci când drumul către justiție devine prea greu. Cazul E.B. contra Republicii Moldova ne amintește că în spatele fiecărui dosar există un om. O femeie care are nevoie să fie ascultată, tratată cu demnitate și protejată. Iar atunci când o femeie spune că a fost violată, răspunsul nu poate fi așteptarea. Răspunsul trebuie să fie o anchetă promptă, serioasă și efectivă. Pentru că dreptatea nu trebuie să fie încă o luptă pe care victima să o ducă singură.