Cum am ajuns să purtăm blugi în semn de solidaritate

Se întâmpla în Italia, acum aproape trei decenii.

În 1990, o tânără de 18 ani a fost luată de instructorul de şofaj, un bărbat căsătorit în vârstă de 45 de ani, pentru prima lecţie. El o duce pe un drum izolat, o scoate din maşină, îi scoate un picior din blugi şi o violează. Ameninţată cu moartea dacă spune cuiva, o face apoi să conducă maşina până acasă. În aceeaşi noapte, fata povesteşte părinţilor ce i s-a întâmplat. Ei o susţin şi pornesc o cauză penală. Făptuitorul este condamnat pentru viol şi pedepsit prin privaţiune de libertate. Dar atacă sentinţa şi cazul face tot parcursul până la Curtea Supremă de Justiţie a Italiei.  

Astfel, în 1992, un judecător al Curții Supreme de Justiție decide să anuleze condamnarea argumentând că, din motiv ce victima purta blugi strâmți, aceasta ar fi trebuit să-l ajute pe violator să-i scoată blugii. În opinia judecătorului, acest fapt ar fi însemnat consimțământul victimei.

A doua zi, femeile din parlamentul italian au venit la serviciu purtând blugi, contrar protocolului vestimentar, în semn de solidaritate cu victima. Din acel an, se coagulează ”Ziua Blugilor” (Denim Day), inițiativă care se desfășoară în numeroase state din Europa și SUA în ultima zi de miercuri a lunii aprilie, ca simbol de protest împotriva atitudinilor eronate față de infracțiunile sexuale.

Campania ”Denim Day” este o premieră pentru Republica Moldova, dar, din păcate, încă mai sunt șanse să vrem să o continuăm. Amintim că numai în anul 2017 poliția a înregistrat 578 de infracțiuni privind viața sexuală, dintre care: 296 de violuri, 125 de infracțiuni presupunând raporturi sexuale cu o persoană care nu a împlinit 16 ani, 85 de acțiuni violente cu caracter sexual, 44 de acțiuni perverse și 28 de infracțiuni de hărțuire sexuală.