Consilierea violenţei în familie: cum depăşim rezistența beneficiarului?

Schimbarea terapeutică. Metode și tehnici de motivare în relația terapeutică – aceasta a fost tema atelierului naţional de instruire pentru prestatori de servicii către subiecţii violenţei în familie, desfășurat la Chişinău între 12-13 iunie curent. Organizat de Centrul Internațional „La Strada” cu suportul financiar al Fundației OAK, Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare şi al OIM, Misiunea în Moldova, atelierul a întrunit 20 de specialişti din diverse structuri (organizaţii neguvernamentale specializate în domeniul prevenirii violenţei în familie, centre de plasament, asistență şi protecție a victimelor violenţi în familie, centre maternale etc.),  preocupate de problema asistenței și reabilitării victimelor abuzului din familie din opt raioane ale republicii și din municipiile Chișinău și Bălți.

Organizatorii ş-au propus să le ofere participanţilor la atelier cunoștințe despre relația terapeutică și fenomenul de rezistență, să le formeze abilități practice de dezvoltare a relației terapeutice, de  cunoaștere și aplicare a tehnicilor cognitive, comportamentale și emoționale de depășire a rezistenței beneficiarului.

— Iniţial, un chestionar pre-curs a indicat asupra dificultăților pe care participanţii la atelier le întâmpină în stabilirea relației terapeutice și a motivării beneficiarilor, printre acestea numărându-se identificarea semnelor rezistenței beneficiarului, cunoașterea și aplicarea unor tehnici de motivare a schimbării, deprinderi de formare a relației terapeutice, a relatat Simona Trip, doctor în psihologie, conferenţiar universitar la Universitatea din Oradea, România. Participanții au așteptat ca în cadrul acestui atelier să dobândească informații și deprinderi de formare a relației terapeutice, precum și cunoștințe despre tehnici de intervenție în situații de rezistență, cum să le practice pe acestea în situaţii concrete, care sunt cele mai bune tehnici de lucru cu victimele violenței în familie, cu abuzatorii, modalitățile de câștigare a încrederii, dar şi cele de creștere a motivației beneficiarilor, cum fac față situațiilor în care sunt copleșiţi emoțional de problema beneficiarului, cum să împiedice apariția situaţiei de ardere profesională ş. a.

La rândul lor, participanţii au mărturisit că cele mai utile cunoștințe teoretice dobândite au fost cele referitoare la definirea fenomenului de rezistență ca atare şi contribuția terapeutului la depăşirea acestuia, tehnicile cognitive, emoționale și comportamentale de intervenție în situaţia de rezistență. Nu mai puţin importante au considerat identificarea semnelor de rezistență şi pașii psihoterapiei, modalitățile de a ajuta beneficiarul să depășească momentele de rezistență şi exercițiile de joc pe roluri în care au fost practicate abilitățile consilierului și tehnicile de intervenție, relația terapeutică, dar şi relația umană dintre consilier și beneficiar, precum şi conștientizarea rolului evaluării și a întocmirii listei de probleme înainte de a căuta soluții. Printre alte aspecte, considerate utile au menţionat procesul de auto-cunoaștere și dezvoltare a terapeutului, condițiile facilitatoare (empatia, congruența și acceptarea necondiționată a clientului), biblioconsilierea, recunoașterea problemei secundare a beneficiarului, deprinderile consilierului. Dintre tehnicile noi pe care şi le-au însuşit s-au numărat restructurarea cognitivă prin disputare empirică, logică, pragmatică şi abordarea componentelor relației terapeutice în vederea dezvoltării unei colaborări fructuoase cu beneficiarul, interviul motivațional şi relația gânduri, emoții, comportamente, reflectarea și tehnica în oglindă şi rezolvarea de probleme ş. a.

Majoritatea absolută a participanţilor au considerat tema atelierului extrem de binevenită şi necesară, iar problemele abordate de actualitate şi de o reală utilitate. Totodată, ei au mai sugerat asemenea ateliere să fie organizate mai des şi cu accent pe practicarea deprinderilor, iar interacțiunea cu participanții să fie similară activității de supervizare. Iar principala concluzie a fost că astfel de ateliere de lucru sunt importante şi necesare nu numai pentru specialiștii-psihologi, dar și pentru alte categorii de specialişti, antrenaţi în prevenirea şi remedierea problemelor ce ţin de violenţa în familie.