Când urca în mașină trebuia să înțeleagă unde urcă. Fetele tinere caută aventuri, poate special l-a provocat. Precis i-a dat vreo aluzie la ceva sau voia să meargă gratis.
Cazul Anei-Maria a scos la suprafață câteva probleme sociale și sistemice ale societății în care trăim. Nu e doar un caz de răpire și omor al unei femei. E un eșec al sistemului de a răspunde la problema violenței față de femei și fete și a preveni astfel de cazuri de gravitate excepțională.
Facem un apel către autorități pentru că ne dorim să vedem acțiuni concrete asumate de stat în vederea combaterii violenței față de femei. Solicităm o analiză clară a deficiențelor sistemului, bazată pe date și evidențe. Vrem o justiție echitabilă, transperantă și eficientă în acest caz.
Solicităm:
- Desfășurarea acțiunilor active de informare și sensibilizare a populației despre violența față de femei și fete, și serviciile naționale la care pot sesiza cazurile de violență;
- Revizuirea programelor educaționale prin includerea subiectelor de vizează educația pentru egalitatea de gen, relații armonioase și non-violente în programele educaționale obligatorii;
- Implementarea unor programe de prevenire secundară a violenței față de femei prin măsuri centrate pe agresori sexuali;
- Dezvoltarea, implementarea, evaluarea programelor de reducere a agresivității și violenței, în vederea schimbării de atitudini și comportamente în rândul agresorilor;
- Dezvoltarea mecanismului de monitorizare a agresorilor sexuali, care ar permite evaluarea riscurilor comportamentului agresorilor în comunitatea în care locuiesc;
- Operaționalizarea sistemelor interoperabile de evidență a agresorilor în cazurile de violență în familie și în cazurile de violență sexuală.
- Trăim într-o societate ignorantă, care are rezistența la violența față de femei. Nu ne vizează, nu e despre noi. Reacționăm doar în cazuri excepționale
Trăim într-o societate care devine sensibilă la fenomenul violenței față de femei doar în cazuri extreme. Cazurile ieșite din comun, așa cum e cazul Anei Maria, ne fac să simțim nesiguranță. Ori, în locul Anei Maria putea fi oricare altă femeie.
Violența față de femei nu e o problemă a femeilor sau a unui grup închis de femei. Deseori auzim de la persoane din afara comunității antiviolență că acest subiect nu îi vizează.
Violența față de femei este o problemă a societății în care trăim. E o problemă care pornește de la atitudini și valori înrădăcinate, de la educația pe care o primim, de la modelele de comportament pe care le vedem în societate.
Totul pornește de la ceea ce credem cu adevărat când vorbim despre femei și fete, despre relația dintre un bărbat și o femeie și despre ce este violența. Iar aceste valori trebuie cultivate din copilărie printr-o educație sistemică centrată pe educația în bază de gen.
- Cultura violului, susținută de stereotipuri și atitudini de blamare a victimei
Trăm într-o societate care devine sensibilă la problema violenței față de femei și fete doar în cazuri excepționale. O societate în care femeile sunt blamate pentru violența sexuală care li se întâmplă, iar comportamentul agresorilor este normalizat și justificat. O societate care pune accent pe faptul că femeia nu ar fi fost violată dacă nu urca în mașină, dar nu condamnă acțiunile agresorului, decât atunci când e ,,prea grav”.
Prin comentarii despre faptul că nu ar fi trebuit să urce în mașină, prin aluzii la acțiunile de provocare a agresorului, devenim complice și susținem în continuare această cultură a violului. Ori nimeni, niciodată, nu are dreptul să te facă să se simți în pericol pentru că mergi pe stradă ori pentru că arăți într-un mod anume.
Această cultură e alimentată printr-o educație precară, care nu educă respectul pentru limitele personale, consimțământ și gestionarea impulsiunilor prin comunicare asertivă. Luarea în derâdere a temelor ce țin de sexualitate ori consimțământ. Ori ,,dacă a urcat în mașină, știa la ce să se aștepte”. Ori supoziții precum l-ar fi provocat cumva, altfel nu ar fi avut cum să se întâmple actul de violență. Toate astea alimentează în noi ura față de femei și negarea a tot ce presupune relații asertive și bazate pe respect dintre un bărbat și o femeie.
- Avem politici centrate pe victime, ne lipsesc programe destinate agresorilor
Cercetările internaționale indică despre un risc major sporit de recidivă în rândul agresorilor sexuali de peste 14% în primii 5 ani de la comiterea infracțiunii. În medie, un agresor sexual nedetectat are un risc de a abuza alte șase femei pe parcursul vieții. Totodată, statisticile indică despre faptul că 58% dintre agresori sexuali în general sunt predispuși să comită și alte violențe, inclusiv agresiuni fizice și sexuale asupra femeilor sau copiilor.
În Republica Moldova până în prezent nu există programe de intervenție pentru agresorii sexuali. Lipsește un sistem național centralizat de date cu privire la agresorii sexuali, ceea ce stagnează eforturile naționale de combatere și prevenire a fenomenului, deoarece nu există posibilitate de a analiza și interpreta acțiunile abuzive, comportamentele și profilurile agresorilor, modurile lor de operare.
Cât de sigură e societatea în care agresorii în familie sau sexuali trăiesc printre noi?
Eșuăm atât în intervenția timpurie, prin educarea unei societăți sensibile la violența față de femei și fete, dar și în răspunsul de prevenire a recidivei.
Amintim că, mai bine de 30 de ani, în Europa şi în SUA, în ultima zi de miercuri, a lunii aprilie, este marcată „Ziua Blugilor” (Denim Day Campaign), dedicată sensibilizării şi promovării toleranţei zero faţă de violenţa sexuală.
Inițial, campania a fost iniţiată de o decizie a Curţii Supreme de Justiție din Italia, prin care a fost anulată o condamnare pe un caz de viol, care a declanșat o puternică reacție de protest din partea societății civile. În 1990, o tânără de 18 ani a fost luată de instructorul de şofaj, un bărbat căsătorit în vârstă de 45 de ani, pentru prima lecţie. El o duce pe un drum izolat, o scoate din maşină, îi scoate un picior din blugi şi o violează. Ameninţată cu moartea dacă spune cuiva, o face apoi să conducă maşina până acasă. În aceeaşi noapte, fata povesteşte părinţilor ce i s-a întâmplat. Ei o susţin şi pornesc o cauză penală. Făptuitorul este condamnat pentru viol şi pedepsit prin privaţiune de libertate. Dar atacă sentinţa şi cazul face tot parcursul până la Curtea Supremă de Justiţie a Italiei. Astfel, în 1992, un judecător al Curții Supreme de Justiție decide să anuleze condamnarea argumentând că, din motiv ce victima purta blugi strâmți, aceasta ar fi trebuit să-l ajute pe violator să-i scoată blugii. În opinia judecătorului, acest fapt ar fi însemnat consimțământul victimei.
A doua zi, femeile din Parlamentul italian au venit la serviciu purtând blugi, contrar protocolului vestimentar, în semn de solidaritate cu victima. Din acel an, se marchează „Ziua Blugilor” (Denim Day), inițiativă care se desfășoară în numeroase state din Europa și SUA, în ultima zi de miercuri a lunii aprilie, ca simbol de protest împotriva atitudinilor eronate față de infracțiunile sexuale.
Din aprilie 2018, campania de sensibilizare „Denim Day” este marcată și în Republica Moldova, la inițiativa Centrului Internațional „La Strada”.