Centrul de Reabilitare, Misiunea OIM în Moldova
Valentina Seuţă
asistent social superior

Centrul de Reabilitare şi Reintegrare din Chişinău asistă persoanele adulte, minore şi copii mici. În „Aripa Prietenoasă pentru Minori şi Mame cu Copii” se acordă asistenţă specială pentru victimele traficului de fiinţe umane şi potenţiale victime. Programul de recuperare, reintegrare şi protecţie a victimelor traficului are ca scop apărarea intereselor de bază ale copiilor şi părinţilor lor, precum şi persoanelor expuse riscului de a fi traficate.

Probleme

Asistând cazurile de copii, victime ale traficului, au fost identificate următoarele probleme:

• probleme comportamentale ce ţin de relaţii dintre victimă şi mediu (atât familial, cât şi prieteni, vecini);
  
• lipsa bunăstării personale;
  
• lipsa încrederii în sine;
  
• extremele de apreciere (subapreciere, supraapreciere);
  
• lipsa experienţei de viaţă particulară, percepţie, memorizare şi interpretarea neadecvată a experienţei de viaţă prin care a trecut;
  
• frica de stigmatizare;
  
• lipsa deprinderilor de viaţă;
  
• marginalizare;
  
• retard mintal;
  
• lacune în orientarea şcolară şi profesională;
  
• dificultăţi în reintegrarea deplină.
  

Soluţii

Problemele identificate au servit drept bază pentru îmbunătăţirea lucrului Centrului de Reabilitare, lărgirii gamei de servicii şi asistenţă. În acest context sunt oportune următoarele soluţii:

• elaborarea planului de intervenţie, care presupune identificarea scopurilor, sarcinilor şi serviciilor, alegerea modalităţilor de intervenţie, stabilirea limitelor de timp şi a responsabilităţilor, iar implementarea lui presupune îndeplinirea sarcinilor, scopurilor şi activităţilor care conduc la reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor traficului, precum şi la reducerea sau eliminarea riscurilor de a fi traficate;
• managementul cazului asigură o reuşită bună în realizarea planului de intervenţie dacă există o bună comunicare între beneficiar şi manager de caz, manager de caz şi echipa de lucru, comunicare în baza sistemelor clare de înregistrare şi raportare.

În cazurile când copilul are nevoie de asistenţă, ce nu ţine de competenţa Centrului de Reabilitare, managerul de caz face referire la alte servicii existente. În asemenea situaţie este indicată:

• crearea unei echipe multidisciplinare de profesionişti pentru soluţionarea problemelor beneficiarilor;
• oferirea a două forme de asistenţă socială pentru minori: tratamentul direct (psihoterapie), adresat nemijlocit beneficiarului individual, acordându-i sprijin psihologic şi dezvoltându-i capacitatea înţelegerii de sine, ca premisă a refacerii capacităţii de funcţionare socială normală şi tratamentul indirect (socioterapie), centrat pe sistemul relaţional şi de mediu al beneficiarului (acţionând asupra mediului familial şi profesional, asupra grupului de prieteni sau de vecini, asupra condiţiilor generale de trai etc.).

Metodologii

Metoda intervenţiei psiho-sociale utilizează instrumente din arsenalul psihologic şi sociologic pentru a-l ajuta pe beneficiar în plan personal şi în planul funcţionării sociale.
În lucrul intensiv cu copilul, victimă a traficului de fiinţe umane, se oferă un sprijin psihologic individualizat, care include cinci faze:
1. Faza de întâlnire poate fi “provocată” de către asistentul social, care identifică o persoană aflată într-o situaţie problematică sau poate să urmeze unei cereri din partea persoanei în cauză, ce solicită ajutor. Este o etapă de cunoaştere reciprocă, profund marcată de elemente emoţionale, şi în cadrul căreia se construieşte fundamentul relaţiei de încredere.

2. Faza studiului psiho-social vizează cunoaşterea acelor elemente din viaţa beneficiarului, care îi sunt necesare asistentului social pentru a-l putea ajuta: situaţia familială, materială şi de trai; activitatea profesională şi pregătirea şcolară; factorii bio-psiho-sociali (sănătate, experienţe trăite, atitudini, aspiraţii, roluri jucate, apartenenţa de grup etc.);  elementele semnificative ale istoriei individuale; relaţiile interpersonale fundamentale şi secundare; factorii de presiune şi cauzele lor probabile; experienţe problematice anterioare şi modul lor de soluţionare; resursele şi limitele (constrângerile) beneficiarului; identificarea problemei actuale şi evaluarea ei; experienţe problematice anterioare şi modul lor de soluţionare; resursele şi limitele (constrângerile) beneficiarului; identificarea problemei actuale şi evaluarea preliminară a cauzelor ei.

3. Faza de diagnostic psiho-social sau de evaluare a situaţiei beneficiarului. Diagnosticul psiho-social reprezintă un proces dublu de evaluare: a personalităţii individului şi a mediului său social, a problemei cu care se confruntă copilul şi o proiecţie realistă a mijloacelor de a o rezolva.

4. Faza de elaborare a planului de intervenţie pentru reintegrare – stabilirea obiectivelor, a mijloacelor de realizare şi a etapelor de parcurs.

5. Faza de realizare a planului sau intervenţia psiho-socială propriu–zisă.

În lucrul cu copiii s-a arătat a fi eficientă terapia de grup, în special în lucrul cu copiii ce manifestă tendinţe de tăcere şi izolare. Rolul grupului este de a determina să-şi împărtăşească experienţele, sentimentele, temerile şi speranţele.

Obiectivele intervenţiei în grup vizează: siguranţa victimei, schimbarea opiniilor în legătură cu propria victimizare, sentimentele de ruşine, responsabilitate, lipsa de speranţă şi izolare; asigurarea informaţiilor în legătură cu agenţiile comunitare şi resursele disponibile din comunitate; împărtăşirea experienţelor şi sentimentelor trăite; explorarea de opţiuni si alternative; încurajarea beneficiarului de a lua decizii.

Întâlnirile de grup durează cel puţin 24 de săptămâni şi se adresează în special definirii exploatării sexuale asupra tinerilor, asupra copiilor, incluzând întocmirea planurilor de siguranţă pentru femei/copii, analiza efectelor exploatării sexuale asupra copiilor,  socializarea şi natura exploatării sexuale.
În cadrul şedinţelor de terapie au fost formate şi grupurile de sprijin, care reprezintă o modalitate de intervenţie centrată pe dimensiunea socială a persoanei. În grupul de sprijin, copilul se confruntă cu un punct de vedere exterior asupra situaţiei de care este copleşit şi acest punct de vedere este mai uşor acceptat, deoarece provine de la persoane care au trăit experienţe asemănătoare.

Programele educaţionale urmăresc cultivarea unor norme, valori, deprinderi, atitudini, cunoştinţe care îi pot facilita copilului adaptarea la realitate şi argumenta capacitatea de rezolvare a problemelor.

Modelele educaţionale sunt folosite în special ca parte a programelor corecţionale, cu durata de 6 – 7 luni, şi includ:

• modele cognitive de învăţare a recunoaşterii succesiunii evenimentelor şi sentimentelor/trăirilor care preceda exploatarea sexuală;
• folosirea propriei monitorizări şi propriei evaluări pentru întărirea celor învăţate în grup;
• folosirea jocurilor de rol pentru exersarea unor noi modele de comportament.

Recomandări

Metodele folosite în reabilitarea psiho-socială pot fi destul de variate, însă cea mai efectivă s-a dovedit a fi metoda intervenţiei psiho-sociale. Pe lângă reuşitele menţionate în lucrul cu copiii, victime ale traficului, au fost identificate unele lacune, iar analiza lor ne-a permis să deducem următoarele recomandări:

• Dacă în perioada aflării în Centrul de Reabilitare şi Reintegrare se obţin succese considerabile în asistenţa psiho-socială, atunci când copiii revin în teritoriu, aceştia nu se bucură de susţinere din partea administraţiei publice locale, ceea ce duce la starea de vulnerabilitate continuă a lor.
  Recomandăm să se încadreze în asistenţa psiho-socială mai multe ONG-uri şi să se elaboreze programe de stat pentru susţinerea victimelor şi potenţialelor victime-copii.
• Minorii, victime ale traficului de fiinţe umane, necesită  o asistenţă complexă, care poate fi asigurată  prin cooperare şi acţiuni coordonate între membrii echipei şi structurile guvernamentale şi non-guvernamentale
  
• Perioada de acordare a asistenţei copiilor urmează a fi prelungită pe o perioadă de cel puţin doi ani, asigurând monitorizarea cazului şi evidenţierea progreselor.