Daniela POPESCU
preşedintele Centrului Naţional de
Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC)

Problemele identificate

Analiza, intervenţia şi monitorizarea cazului de către un singur specialist deseori nu conduce la soluţionarea lui eficientă. Problema nefiind identificată, iar situaţia analizată doar din punctul de vedere al unui singur specialist, deseori se soldează cu revictimizarea copilului, el rămânând în situaţia de vulnerabilitate.

Particularităţile investigării cazurilor de abuz sunt determinate de specificul psihologiei minorilor care au devenit victime ale abuzului:

• lipsa experienţei de viaţă particulară, percepţie, memorizare şi interpretare a întîmplărilor prin care a trecut;
• caracter neechilibrat, oscilări de dispoziţie, emotivitate sporită, predispunere spre imitare;
• maturitate stimulată, insuficienţa autocriticii;
• frica de a fi calificat drept slab.

Soluţii

Sesizarea cazurilor deseori parvine din partea persoanelor fizice (membrii familiei, vecini), autorităţilor publice locale, instituţiilor de învăţământ, instituţiilor medicale, poliţie, ONG-uri, precum şi la solicitarea personală a copilului a cărui securitate, stare fizică şi psihologică sunt periclitate. La toate acestea contribuie şi informarea populaţiei prin plasarea posterelor, afişarea bucletelor, panourilor centrului.
• Crearea unui grup multidisciplinar şi interinstituţional de experţi/specialişti pentru managementul cazului. Un asemenea grup ar include:
  • reprezentanţi ai serviciilor medical, psiho-social, juridic;
  • reprezentanţi ai mai multor instituţii de stat, autorităţi publice locale, ai organului de tutelă şi curatelă, organelor de ordine publică şi de drept, ai centrelor de plasament şi reabilitare.
• Elaborarea planului de intervenţie, monitorizarea cazului. Copiii abuzaţi şi neglijaţi, inclusiv copii-victime ale traficului, necesită o asistenţă complexă, care poate fi asigurată prin cooperare şi acţiuni coordonate dintre agenţiile de protecţie a copiilor (structurile guvernamentale şi non-guvernamentale), organele de drept etc. Intervenţiile organizaţiilor specializate sunt necesare şi atunci când este nevoie de a reduce vulnerabilitatea minorilor în scopul prevenirii traficului de copii.

Metodologia de lucru

CNPAC a elaborat şi implementează modelul multidisciplinar de identificare şi intervenţie în cazurile de maltratare şi trafic de copii. Modelul dat – Serviciul de asistenţă psiho-socială a copilului şi familiei „AMICUL” – urmăreşte două obiective generale:

• oferirea asistenţei multidisciplinare (psiho-socială, medicală, juridică), copiilor şi familiilor aflaţi în situaţia de maltratare, inclusiv victimelor trafi- cului sau celor din categoria de risc;
• resocializarea şi reintegrarea copiilor aflaţi în situaţii de risc.

Prin realizarea acestor obiective, Serviciul presupune operarea la toate cele trei niveluri de prevenire a maltratării şi traficului de copii, abordînd problemele mai multor categorii de beneficiari: copii şi familii din comunitate (prevenire primară), copii şi familii în situaţii de risc (prevenire secundară), copii maltrataţi, victime ale traficului (prevenire terţiară).

Modelul de intervenţie, elaborat de prezentul Serviciu, este modelul lucrului pe caz şi presupune următoarele etape:

1. Recepţionarea semnalării

Etapa include următoarele acţiuni:

• recepţionarea şi înregistrarea cazului;
• anunţarea oficială a organului de tutelă şi curatelă;
• informarea reprezentantului legal al copilului privind serviciile oferite de „AMICUL”.

2. Evaluarea iniţială

La această etapă are loc:

• verificarea situaţiei raportate (întâlnirea cu presupusa victimă, cu părinţii ei, consultarea bazei de date a organului de tutelă şi curatelă);
• identificarea statutului copilului;
• deschiderea dosarului.

3. Elaborarea planului de intervenţie multidisciplinară

În cadrul etapei date se va proceda la:

• organizarea şedinţei de evaluare multidisciplinare;
• elaborarea planului individual;
• identificarea partenerilor şi serviciilor competente.

Formula de lucru:

• evaluarea posibilităţilor de a sprijini familia sau eventualitatea plasării copilului într-un mediu securizant;
• ajustarea planului de intervenţie de scurtă şi de lungă durată;
• distribuirea responsabilităţilor între specialiştii Serviciului „AMICUL” şi membrii echipei de experţi în ceea ce priveşte intervenţia la caz;
• stabilirea principiilor şi strategiilor de cooperare între specialiştii Serviciului „AMICUL” şi membrii echipei de experţi în faze diferite ale intervenţiei.

4. Intervenţia

Etapa respectivă include:

• implicarea partenerilor şi serviciilor competente;
• programul de resocializare (cluburi pe interese pentru copii, lucrul la computer, grupuri de reflecţie şi sprijin pentru copii, Şcoala părinţilor).

5. Evaluarea

Etapă care presupune:

• identificarea schimbărilor în situaţia copilului,
• evaluarea situaţiei psiho-sociale a copilului.

6. Închiderea cazului

Etapă care se reduce la constatarea oficială, făcută de echipa multidisciplinară.

7. Supervizarea cazului închis

Etapă finală care prevede monitorizarea situaţiei (3 – 12 luni după închiderea cazului).

Recomandări

• Informarea populaţiei despre serviciile acordate şi competenţele organizaţiei.
• Crearea unui grup multidisciplinar şi interinstituţional de specialişti şi implicarea lui în procesul de analiză, intervenţie şi monitorizare a cazului.
• Identificarea potenţialelor actori necesari în procesul de intervenţie în caz şi menţinerea relaţiilor de cooperare.
• Supervizarea cazului închis.

Studiu de caz

Prezentarea rezultatelor intervenţiei realizate în baza recomandărilor, oferite de Echipa multidisciplinară şi interinstituţională de experţi a Centrului "Amicul" (şedinţa din data de 1.09.2004)