Mariana IANACHEVICI
coordonator programe antitrafic
Ludmila BORŞ
psiholog

“Copiii nu-şi vor aminti de voi pentru bunurile materiale pe care le-aţi oferit lor, ci pentru simţămintele pe care le-aţi nutrit faţă de ei”
Richard I. Evans

O încercare de a răspunde la întrebarea “Cum o victimă a traficului de fiinţe umane poate deveni o bună mămică?” a servit experienţa Organizaţiei “Salvaţi Copiii” Moldova, materializată în proiectul “Şcoala bunelor mămici”.

Problemele identificate

Mămicile, victime ale traficului de fiinţe umane, se confruntă de cele mai multe ori cu o multitudine de probleme, care împiedică reintegrarea lor psiho-socială:

• sentimentul de culpă pentru copilul părăsit;
• lipsa afecţiunii faţă de acesta (a fost născut în urma violurilor repetate din perioada traficului);
• stresul ca rezultat al experienţei trăite în străinătate şi lipsa suportului emoţional sau financiar din partea familiei.

Soluţii

În scopul facilitării procesului de reintegrare psiho-socială a mămicilor-victime ale traficului, au fost identificate două soluţii:

• organizarea şedinţelor “Şcolii bunelor mămici” şi
• facilitarea frecventării cursurilor de profesionalizare pentru beneficiare.

Posibilitatea de a alege o profesie, de a urma cursurile de profesionalizare, intrînd ulterior în posesia unei diplome, necesare pentru aplicarea la diverse concursuri de angajare la serviciu, a facilitat formarea grupului şi a sporit motivaţia mămicilor de a se încadra în proiect. Astfel, au fost selectate instituţii acreditate în vederea promovării serviciilor de instruire profesională, iar beneficiarelor li s-au asigurat cheltuielile de deplasare la ore.

Metodologia de lucru

Obiectivele:

• restabilirea relaţiei mamă-victimă a traficului cu familia şi cu propriii copiii;
• dezvoltarea abilităţilor de creştere şi educare a copiilor;
• pregătirea profesională a beneficiarelor şcolii bunelor mămici.

Realizarea obiectivelor a impus o analiză minuţioasă a capacităţilor grupurilor, a necesităţilor şi doleanţelor individuale ale beneficiarelor.

Etapele:

1. Formarea formatorilor

a) Pregătirea echipei restrînse Cursul de instruire (în SUA, statul Minneapolis), a fost promovat de CONNECT US/RUSSIA şi a presupus formarea în domeniul Şcolii bunelor mămici a unei echipe restrînse de 10 formatori (psihologi şi asistenţi sociali), reprezentanţi ai ONG-urilor din Centrul, Nordul şi Sudul Moldovei.

b) Formarea echipei lărgite în Moldova a fost posibilă în rezultatul promovării cursului de CONNECT US/RUSSIA şi “Salvaţi Copiii” Moldova, în cadrul căruia 3 echipe de traineri (30 persoane) din Nordul, Centrul şi Sudul Republicii s-au angajat să ajusteze practicile Şcolii bunelor mămici la specificul necesităţilor grupului ţintă şi să le promoveze la nivel local.

2. Selectarea partenerilor

Au fost selectate ONG-uri active, prestatoare de servicii sociale din localităţile rurale, aflate în apropierea Chişinăului, condiţie care, pe de o parte, facilitează posibilitatea frecventării cursurilor de profesionalizare şi totodată aflarea mămicilor în familie, cu copiii. Pe de altă parte, amplasarea geografică a asigurat posibilitatea deplasării trainerului la ele “acasă”, adică la sediul stabilit pentru desfăşurarea şedinţelor Şcolii bunelor mămici, condiţie care a redus din cheltuielile ce ar fi trebuit să le acopere beneficiarele, deplasîndu-se la Chişinău.

3. Selectarea beneficiarelor

A avut la bază mai multe criterii:

• statutul de mămică (sau viitoare mămică în timpul cel mai apropiat);
• omogenitatea grupului mămicilor, în sensul experienţei trăite (victime ale traficului de fiinţe umane);
• depăşirea perioadei de criză post-repatriere.

4. Şedinţele propriu-zise

În procesul de selectare a temelor pentru discuţie s-a pus accentul pe gradul lor de utilitate. Au fost elaborate următoarele module:

• Funcţii şi abilităţi parentale
• Mesajele de iubire ale copiilor
• Comportamente nepotrivite ale copiilor
• Stiluri în educarea copiilor
• Greşelile în educaţie
• Folosirea disciplinei în scop pozitiv.

Modulele presupun o gamă diversă de comportamente atît ale copiilor, cît şi ale părinţilor, frecvent întîlnite în familii şi care necesită o abordare adecvată.

Fiecare şedinţă a inclus obligatoriu tema pentru acasă, ca în şedinţa următoare să se discute care au fost succesele/ eşecurile, modalităţile de depăşire a lor, luînd în considerare neomogenitatea grupului din punctul de vedere al vîrstei copiilor.

Deşi nu întotdeauna a fost posibil ca agenda întîlnirilor să fie respectată, pornind de la preferinţele sau problemele prioritare de moment ale mămicilor, aceasta însă a fost o modalitate, chiar mai bună, pentru interacţiune şi rezultate. Pe de altă parte, s-a încercat ca orarul întîlnirilor să fie adaptat la calendarul sărbătorilor religioase, pentru a asigura o mai bună frecvenţă a beneficiarelor.

5. Evaluarea

Evaluarea eficacităţii Şcolii bunelor mămici a fost efectuată de parteneri şi a inclus analiza relaţiilor interpersonale ulterioare (identificarea succeselor/greşelilor de interacţiune) cu copilul şi familia.

Concluzii şi recomandări

Şcoala bunelor mămici a fost o modalitate mai deosebită în încercarea de a facilita reintegrarea mămicilor-victime ale traficului de fiinţe umane. Beneficiarele acestei şcoli nu au devenit total diferite în relaţia lor cu copiii şi familia. Cert este faptul că şedinţele la care au asistat şi activitatea pe care au desfăşurat-o în această perioadă le-au permis să descopere adevăruri, de care, posibil, unele dintre ele nici nu bănuiau. Pe de o parte, Şcoala bunelor mămici le-a oferit participantelor mijloace de comunicare constructivă cu proprii copii şi cu familia, iar pe de altă parte, a fost o consiliere pentru fiecare dintre ele, în speranţa că fraza lui Richard I. Evans rămîne a fi actuală pentru orice părinte, indiferent de rasă, naţionalitate, apartenenţă culturală sau statut.

Recomandăm multiplicarea practicii Şcolii bunelor mămici şi pentru alte categorii de beneficiari, dacă problema acestora rezultă din relaţiile defectuoase dintre părinţi şi copii. În acest sens sugerăm:

• Evaluarea potenţialului organizaţiei, care trebuie să presupună prezenţa spaţiului necesar, preconizat pentru şedinţele Şcolii bunelor mămici, resursele financiare ce pot acoperi cheltuielile prevăzute în proiect şi personalul care va fi cel mai potrivit pentru a activa în acest proiect şi care va dedica suficient timp pentru întîlnirile cu beneficiarele.
• Instruirea adecvată a personalului (trainerul/trainerii care vor fi moderatorii şedinţelor), care va asigura flexibilitatea acestora în lucrul cu mămicile şi în alegerea specificului informaţional.
• Selectarea beneficiarilor, care trebuie să presupună motivarea acestora şi evaluarea nivelului de inteligenţă a lor, ce va asigura o interacţiune trainer – beneficiar mai eficientă, precum şi o înţelegere, respectiv, aplicabilitate a informaţiei furnizate în cadrul şedinţelor Şcolii bunelor mămici.