Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”
Svetlana Chintea
asistent social

Întrucât abordarea psiho-socială a cazurilor de asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane este un factor primordial în procesul de asistenţă şi monitorizare a cazurilor, Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii “La Strada” elaborează programe de asistenţă şi reabilitare, care permit satisfacerea necesităţilor beneficiarilor în mod individual. Asistenţii sociali – managerii de caz, identifică necesităţile victimelor traficului de fiinţe umane, precum şi a familiilor lor, pentru ca apoi aceste necesităţi să fie acoperite prin sistemul de readresare la organizaţiile competente, prestatoare de servicii  specializate.

Probleme

În procesul de analiză a necesităţilor femeilor, victime ale traficului de fiinţe umane, au fost identificate problemele cu care se confruntă acestea la diferite etape de reintegrare şi reabilitare, cele mai semnificative fiind:

• stigmatizarea, blamarea, respingerea socială;
• distanţarea emoţională a rudelor, pierderea legăturii emoţionale cu copilul, relaţii complicate cu soţul;
• instabilitate emoţională, sentimentul de vină, frică/furie, probleme de ordin medical;

Asemenea probleme stopează procesul de reintegrare/reabilitare, provocând:

• incapacitatea de a-şi găsi un loc de muncă;
• lipsa unui loc de trai;
• destrămarea/înrăutăţirea relaţiilor de familie;
• neîncrederea în asistenţa oferită de organele de stat (medicală, socială, juridică).

În urma unei interveivări detaliate a beneficiarelor, una dintre cele mai evidente probleme s-a dovedit a fi cea a relaţiilor cu copiii, care a apărut drept rezultat al lipsei mamei, ei fiind lăsaţi în grija altor membri ai familiei/persoane străine.

Soluţii

Pentru identificarea celei mai eficiente metode de lucru cu acest grup de beneficiari, au fost analizate următoarele variabile:

• Timp (îmbunătăţirea relaţiilor dintre mamă şi copil este un proces complex ce necesită intervenţie de lungă durată, care ar include un număr de sesiuni terapeutice succesive);
• Spaţiu (locul, în care decurg sesiunile terapeutice, trebuie să insufle încredere);
• Împrejurări (mediul social trebuie să contribuie la procesul de îmbunătăţire a relaţiilor dintre mamă şi copil);
• Abordare multilaterală (eficienţa rezultatului depinde şi de abordarea problemei din perspectiva unui grup profesional, accesibil 24/24 ore, alcătuit din asistent social, psiholog, psihopedagog şi preot).

Metodologia

Analizând variabilele, care influenţează asupra eficienţei unei intervenţii, precum şi posibilităţile femeilor şi a copiilor de a dedica timp şedinţelor terapeutice, drept modalitate de intervenţie a fost organizată o Tabără de Vară pentru victimele traficului cu fiinţe umane şi copiii lor.

În scopul creării unui climat favorabil, precum şi a unei atmosfere de neblamare şi nestigmatizare, Tabăra de Vară a fost organizată la o mănăstire.
Selectarea acestui local a fost condi-ţionată şi de aşteptările/necesităţile grupului de beneficiari:

• necesitatea de a se afla într-un mediu sigur;
• nevoia de a discuta cu cineva, care înţelege sentimentele şi le acceptă;
  
• dorinţa de a scăpa de agresiunea orientată asupra altor persoane;
  
• necesitatea de a comunica cu copilul într-un mediu calm;
  
• dorinţa de a se simţi calmă şi relaxată;
  
• dorinţa de a-şi simţi corpul şi sufletul “curat”;
  
• dorinţa de a afla mai multe despre viaţa spirituală;
  
• necesitatea de confesiune în faţa unui preot.

Pentru a obţine rezultate eficiente şi de lungă durată, grupul de beneficiari a fost creat în următoarea componenţă:

• numărul de participanţi–12 femei şi 12 copii;
• vârsta medie a femeilor - 25-35 ani;
  
• vârsta medie a copiilor - preşcolară şi şcolară mică;
  
• problemele comune identificate - dificultăţi în relaţiile de familie.

O echipă de psihologi, pedagogi şi asistenţi sociali a fost accesibilă 24/24 ore pentru femei şi copii, organizând activităţi comune sau sarcini individuale, monitorizând relaţia între mame şi copii. De asemenea, în scopul facilitării unui dialog şi organizării consilierii spirituale, la dispoziţia beneficiarelor s-au aflat doi preoţi.

Pe parcursul Taberei de Vară femeile au discutat următoarele subiecte:

• siguranţa;
• încrederea;
• controlul.

Siguranţa este strâns legată de situaţiile de încredere, iar din motivul că experienţa traumatică implică agresiune şi/sau neglijenţă din partea altor persoane, încrederea devine o problemă. Revenind acasă, femeile încearcă să recapete starea de putere şi să încerce să controleze persoanele cunoscute. Un asemenea control este perceput de alţii ca fiind un indiciu al lipsei de încredere şi încercare de a influenţa deciziile sale.

Problemele adiţionale identificate la acest capitol:

• femeile încearcă să controleze sau să influenţeze alte persoane;
• femeile nu-şi simt în siguranţă copiii lor;
• femeile doresc, însă nu pot extinde cercul personal de încredere asupra familiei.

Percepţia de sine

Femeile retrăiesc sentimentul de vinovăţie în legătură cu experienţa traumatică, ele se simt „folosite” şi „murdare”, ceea ce provoacă şi/sau agravează o stimă de sine joasă şi senzaţia de lipsă de putere, ceea ce compensează cu comportament agresiv.

Problemele adiţionale identificate la acest capitol:

• femeile se percep ca nemeritând o viaţă mai bună;
• femeile îşi neglijează/neagă corpul, iar dorinţa de a se simţi/arăta mai bine este percepută drept o ruşine;
• femeile se autopercep ca fiind mame rele, în special în momentele când copiii nimeresc în situaţii problematice (accidente, conflicte, nereuşite şcolare etc.).

Relaţiile interpersonale şi comunicarea non-violentă

Revenind în ţară, o mare parte dintre femei sunt respinse, împreună cu copiii lor, de rude şi comunitate. O asemenea atitudine nu contribuie la bunăstarea femeilor şi copiilor lor, iar o problemă adiţională cu care se confruntă femeia, este faptul că copilul a fost lăsat sau cu rude, sau cu persoane puţin cunoscute şi educat de acestea. În asemenea situaţii copilul era perceput ca o povară, jucând rolul de „ţap ispăşitor” pentru toate problemele apărute, simţind vina pentru lipsa mamei sale, iar drept rezultat – neiertând-o pentru faptul că l-a lăsat „în voia soartei”.

Problemele adiţionale identificate la acest capitol:

• lipsa de comunicare cu copilul;
• manifestarea anxietăţii în relaţiile cu alte persoane (în special necunoscute);
• nedorinţa de a lucra în echipă;
• negarea ideilor altora;
• reacţie agresivă la critică sau recomandări.

În procesul de lucru cu copiii au fost abordate următoarele probleme:

Autoaprecierea

Deoarece primii 4-5 ani ai vieţii copilului sunt influenţaţi de părinţii săi, relaţiile cu care contribuie la dezvoltarea aprecierii de sine, lipsirea de părinte (mamă în special), iar apoi perceperea situaţiei ca fiind una de abandon, provoacă probleme legate nu doar de aprecierea de sine a copilului.

Problemele adiţionale identificate la acest capitol:

• nivel redus de autoapreciere;
• comunicare agresivă ca un mecanism de coping manifestat pentru autoapreciere scăzută.

Separarea şi relaţiile interpersonale

În cazul separării, copilul este lipsit de „altul semnificativ”, sau o asemenea persoană începe a fi percepută ca fiind rea, deoarece a lăsat copilul singur, însă de cele mai dese ori, o despărţire traumatică cu mama îi provoacă copilului senzaţia că acesta nu mai este iubit.

Senzaţia de singurătate a copilului şi neputinţa de a schimba situaţia traumatică, frica de a fi „pierdut”, separat de rudele sale, crează obstacole în socializarea ulterioară şi comportamentul copilului.

Problemele adiţionale identificate la acest capitol:

• furia, dorinţa de a se răzbuna, comportament violent;
• probleme de ordin comportamental manifestate la şcoală (în relaţiile cu semenii, profesorii);
• disperarea şi neajutorarea;
• lipsa autorităţii părinteşti;
  
• pasivitate în contacte sociale.

Tehnici de lucru folosite:

Elemente din următoarele tehnici au fost selectate pentru lucru cu mamele şi copii:

• managementul anxietăţii (inclusiv tehnicile de relaxare, gândire pozitivă);
  
• psihoeducaţie;
  
• art-terapie;
  
• ergoterapie.

Recomandări

Materialul prezentat poate fi replicat ca o bună practică pentru organizarea activităţilor de reabilitare şi reintegrare, conduse de către psihologi şi asistenţi sociali pentru:

• crearea grupurilor de susţinere;
• îmbunătăţirea relaţiilor între mamă şi copil;
• asigurarea confortului psihologic;
• stabilirea relaţiilor reciproce de susţinere şi încredere.