În procesul de lucru cu copiii, victime ale traficului de fiinţe umane, colaboratorii organizaţiilor non-guvernamentale întâmpină greutăţi, care complică lucrul de asistenţă şi procesul de reabilitare şi reintegrare psiho-socială a copiilor. În continuare participanţii Atelierului de lucru au menţionat cele mai stringente probleme atât de ordin psiho-medico-social, cât şi de ordin procedural/administrativ în procesul de asistenţă a copiilor, victime ale traficului.

Probleme de ordin psiho-medico-social

1. psihologic

• dereglări ale dezvoltării psihice şi fizice;
  
• stresul post-traumatic;
  
• autoapreciere scăzută;
• lipsa abilităţilor/deprinderilor sociale;
  
• subdezvoltarea abilităţilor cognitive;
  
• schimbarea ritmului biologic (în procesul de exploatare copilul era obligat să presteze servicii 10-12 ore pe zi);
  
• subdezvoltarea fizică (rahitism, subnutriţie).

2. medical

• asistenţa psihiatrică (de urgenţă şi de lungă durată);
  
• asistenţa medicală (oftalmologică, ginecologică);
  
• asistenţa narcologică (dependenţă de droguri, alcohol etc.).

3. familial

• provenienţa din familii monoparentale, deseori cu părinte-alcoolic (asistenţa părintelui);
  
• lipsa părinţilor/tutorilor (stabilirea tutorilor, plasarea copiilor în instituţiile specializate);
  
• existenţa violenţei domestice (evaluarea riscurilor, asociate reîntoarcerii copilului în familie);

4. social

• socializare/relaţii cu mediul social;
  
• dereglarea relaţiilor cu adulţii;
• lipsa deprinderilor de comunicare cu semenii;
  
• aderarea la grupuri asociale;
  
• dificultatea (re)şcolarizării;
  
• dificultatea încadrării în câmpul muncii (lipsa studiilor medii obligatorii necesare pentru obţinerea unei profesii).

Probleme de ordin procedural/administrativ

1. protecţia juridică

• respectarea procedurii de interogare a copiilor–martori: asistarea obligatorie psiho-socială a copilului până la depunerea depoziţiilor, prezenţa psihopedagogului la procedura de interogare, asistenţa asociată psiho-socială a copilului;
  
• oferirea protecţiei fizice a copiilor-martori;
  
• perfectarea în condiţii restrânse de timp a actelor necesare pentru repatrierea copiilor născuţi peste hotarele R. Moldova;
• eliberare în regim de urgenţă a titlurilor de călătorie pentru minori;
• însoţirea copiilor în ţara de origine.

2. implicaţia organizaţiilor de stat

• rolul pasiv al primăriilor, APL raionale în identificarea şi protecţia socială a copiilor-victime şi copiilor-potenţiale victime;
• rolul continuu pasiv a organizaţiilor statale în Mecanismul Naţional de Referire a victimelor traficului, în special copii (inclusiv din cauza restructurărilor în cadrul acestora);
• asistenţa medicală limitată la locul de trai a minorului (pachetul de servicii medicale gratuite nu acoperă majoritatea necesităţilor copiilor);
• lipsa locuinţelor sociale.

3.colaborarea între ONG

• lipsa procedurilor standard de operare, precum şi a asigurării întregului pachet de asistenţă în cadrul Mecanismului Naţional de Referire.

4. procedura de asistenţă/profilaxie

• perioada scurtă de monitoring a copiilor asistaţi de către organizaţiile implicate  (lipsa unei reglementări cu privire la perioada de monitorizare a cazurilor de minori);
• informarea/profilaxia proastă a comunităţii cu privire la traficul de copii (în special cel intern).